Dira & Chelu spre Capatul lumii

Dupa marar si hackeri

Centrul vechi din Sao Paulo este o amestecatura de cladiri elegante cu zgarie-nori. Asta pentru ca "vechi", aici, in lumea noua, este relativ, centrul "vechi" dateaza de prin '40. E plin de banci, restaurante scumpe si magazine de fitze. Se pare ca in plin centru nu prea calca turisti americani pentru ca incercam sa schimbam niste dolari (primiti cadou la plecare) pe la banci, dar ne trimit de la sediu la sediu pana renuntam.

Pe masura ce ne indreptam spre Mercado Municipal [mercadu munishipau] magazinele se transforma in buticuri, aprozare si bodegute, ajungand un bazar imens care forfoteste de vanzatori ambulanti, clienti, politisti si foarte putini turisti. Se vede ca strazile nu sunt parte dintr-un bazar prea organizat sau permanent, pentru ca majoritatea oamenilor isi vand chestiile pe jos sau pe cutii de carton.

Toata zona are un aer de abandon post industrial profund. Spre deosebire de restul orasului, aici cladirile sunt pline de gang grafitti si multe sunt abandonate. In fundal se vede cel mai mare si urat zgarie-nor din lume, Edifício_São_Vito. Construit in ‘54, are 27 de etaje, a fost abandonat, ocupat ilegal, evacuat complet de primarie si, “cat de curand”, va fi demolat de mana pentru a nu distruge cladirea pietei.

Mercado Municipal este o cladire extrem de frumos aranjata si civilizata, intr-o cladire care seamana cu o gara veche din Europa. Atmosfera este curata si ordonata, contrasteaza teribil cu haosul din strada. Ajunsi inauntru, incepem sa bifam de pe lista de “must eat”. Ne luam pastel[pasteu], care este doar o umplutura (destul de buna), evident, deep fried, si pan de queijo[pau du cheiju], care e, dupa cum ii zice si numele, o painica cu ceva branza in compozitie. Mancam repede si incepem sa cautam ingrediente pentru cina inainte de inchidere.

Dupa cativa pasi suntem acostati de un nene foarte vesel care apoape ne obliga sa gustam cateva zeci de feluri de fructe. Fusesem preveniti de Ildiko asupra igienei dar, nimic diferit de o piata normala. Se umbla cu banii, cutitul, fructele cu aceeasi manusa. Oricum, tehnica de vanzare functioneaza perfect si cumparam niste verdeturi si un cherimoia/noni (aka fructul prajitura) pe care-l stiam deja din Granada. Doar ca aici era in varianta tropicala, de 2-3 ori mai mare.

Aventura prin piata se incheie cu noi incercand sa descriem in portuñol unor vazatori (nevinovati de altfel) ca avem nevoie de alune neprajite, mieji de seminte de floarea soarelui, si respectiv marar. Culmea este ca reusim sa-i facem sa inteleaga si sa gasim toate cele. Win! Continuam plimbarea cu un rucsac de vreo 10Kg. :)

Drumul cel mai interesant spre urmatoarea destinatie e prin bazar. Pe masura ce inaintam, aglomeratia devine si mai mare, se vinde orice chinezarie posibila. In mijlocul drumului, un baiat incearca sa ne vanda stick-uri Kingston de 16GB la 10usd. Riiight. Dintr-o data, tot haosul incepe la un moment dat sa se destrame, lumea isi ia presuletele cu produse de pe strada, exact ca in filmele cu trenul din India care trece prin bazar. Ei bine, aici trece politia, cu ditamai autobuzul plin de baieti format usa.

Pentru autenticitatea locului, la fiecare pas sunt vanzatori ambulanti de chestii bazate pe porumb, fructe si chestii exagerat de innecate in ulei. Pe langa toalele si nimicurile normale de bazar, cei mai interesanti par a fi vanzatorii de CD-uri pirat. Toti fac demo marfii cu un sistem audio auto, fara masina. Adica au doar bateria, “casetofonul” si boxele.

Dupa bazar, agitatia stradala dispare temporar, cat sa traversam niste bulevarde imense ca sa ajungem pe strada Santa Efigênia, care e strada cu electronice, plina de buticuri si un sir de magazine gen Obor, cu obiecte chestionabil de autentice si personaje locale pe masura.

Incercam sa deblocam un modem 3G blocat pe Vodafone Romania, dar aici nu e ca-n camin, nimeni nu se pricepe. In schimb, gasim un reseller de T-Mobile unde reusim sa cumparam o cartela si s-o activam cu pasaportul. Avem numar de Brazilia!

Ne intoarcem victoriosi acasa si gatim pentru Maria si Leo mancarica pe care am gatit-o si la Dragomir.

English Español