Dira & Chelu spre Capatul lumii

Jurassic Park si rupere de maini

Cand am facut cumparaturile pentru plecare, Cristi a insistat sa luam si o busola. Acest instrument pare menit sa faca din orice turist cu pantaloni kaki un adevarat explorator, doar prin simpla posesie. Si totusi, in zilele noastre, in orice excursie in munti vei avea o harta, marcaje sau carari foarte bine facute, care nici macar nu merg mereu spre nord, sau macar in linie dreapta. Au semnale la orice intersectie, astfel incat busola e un moft, nu o necesitate!

Gresit, foarte gresit. Busola este de baza. Ce-i drept, nu in mijlocul naturii, ci in junglele urbane. Momentul in care iesi din metrou intr-un loc necunoscut, plin de autostrazi gigantice si fara repere facile, este cel in care adevaratul traveler scoate relaxat busola si spune: “incolo!”

Cam asa am facut si noi cand am iesit din metrou, intre o autostrada suspendata si cativa zgarie nori, in drum spre casa lui Carlos, urmatoarea noastra gazda. Carlos sta tot in centru, ceea ce nu inseamna prea multe, pentru ca centrul din Sao Paulo e o chestie atat de mare incat navigam vreo 20 statii de autobuz si 5 de metrou (pe 2 magistrale diferite) ca sa ajungem la el, plecand tot din centru.

Cartierul e plin de vazatori de fructe, cu tarabe imense pline de culori si arome, cu fructe taiate la portie si invelite frumos in folie de plastic. Iti lasa gura apa, ce mai, iar proprietarii ar face orice sa vanda - chiar traverseaza strada cat sta autobuzul la stop ca sa nu ramana soferul, saracul, salivand.

Carlos este un tip foarte simpatic (dar ocupat) si care nu se sfiieste sa ne zica exact ce trebuie sa facem, cand si unde sa ne ducem. Are un apartament foarte mare, vreo 100 si ceva de metri patrati, in care sta cu o pisica de rasa care nu se pisiceste. Mai are si foarte putin timp inainte sa plece la servici, asa ca ne lasa singuri sa ne acomodam, cu instructiuni sa lasam cheia la portar, ca sa poata intra in casa cand vine de la birou.

Decidem sa mergem la Zoo, chestie care ne ia o ora cu metroul, jumatate de asteptat autobuzul, si inca jumatate de ora in acesta. Acum Zoo asta e destul de normal, singurul animal de care-mi aduc aminte e un crocodil, atat de imobil ca parea de plastic. Pana la urma am aruncat cu apa pe el ca sa-l testam, si s-a tradat :)

Atractia serii este, insa, "Safari ride" - o excursie cu jeep-ul, in interiorul Zoo-ului intr-o zona speciala. In zonele cu animale blande avem voie sa le dam de mancare. Apoi trecem pe langa animalele periculoase unde trebuie sa inchidem toate ferestrele, asa ca impresia de safari e deplina, doar ca animalele nu sunt chiar fioroase, ci destul de mici incat ar putea intra in masina.

In seria de animale blande intra si niste struti, care insa sunt destul de insistenti, baga capul in masina in cautarea mancarii, si cum au gatul foarte lung, scena aduce a Jurasic Park si copiii din masina incep sa planga.

Dupa zoo mergem la o alta intalnire Couch Surfing, intr-un bar in care se dau lectii de "samba-rock"[samba rochi"], dans tipic pentru Sao Paulo. Dupa cum ii spune numele, NU are nici o legatura cu samba sau cu rock :). Seamana un pic cu rock and roll la figuri, dar ritmul fiind mai lent si simplu permite realizarea unor imbarligaturi de maini cum nu am mai vazut in viata mea. Lectia implica schimbarea perechilor la fiecare 2 minute, asa ca auzim saluturile braziliene "todo bem"[tudu bei] si "todo bom"[tudu bou] de cateva mii de ori.

Nenea din filmuletul de mai jos este instructorul, un tip mare si bland, ca un inger. De la el am invatat cuvinte frumoase ca “bacana”[băcaană], un fel de “elegant”[elegaant] al lui Mitzi, si familha[familia], un fel de “bai, doamnelor, domnilor, si nu in ultimul rand, bai, domnisoarelor”.

Youtube - Samba Rock @Sao Paulo

Plecam de la lectia de dans cu couchsurferii care ne duc sa mancam la Estadão, un loc faimos pentru “pernil”[perniu] - un sendvis cu sunca de picior porc. Localul se afla undeva foarte in centru, inconjurat de cladiri de birouri, e deschis non-stop, si provoaca fanboy-ism mai ceva ca produsele Apple.

(poza e de a doua zi :p)

Zona centrala devine “interesanta” noaptea, dar cu ajutor din paretea oamenilor din CouchSurfing, gasim statia de metrou si-l prindem pe aproape ultimul spre casa. Ceea ce e bine, pentru ca nu prea stim exact care e adresa.

English Español