Dira & Chelu spre Capatul lumii

Statiunea Itanhaém

Itanhaém era o statiune cool in anii 70, ne zice wikipedia. Acum e un fel de oras de la tara pe malul oceanului, raspandit pe 20 kilometri de plaja si 1km de sol. In afara centrului are un look de Vama Veche inainte sa fie Vama Veche. Casele au maxim un etaj si fiecare are in curte cativa palmieri si mii de tantari. La pranz e zapuseala, desi mai sunt 2 saptamani pana incepe vara. Bine am venit la tropice.

Spre deosebire de Vama Veche, oraselul nu e chiar popular si se vede. Autobuzele catre civilizatie trec la fiecare 40-60 de minute, cica. Daca iti trebuie masline, morcovi, sau alte fite din centru, ai ceva de asteptat in soare.

Alta diferenta e ca are aproape o suta de mii de locuitori, adica e mic. Si, pentru ca e in Brazilia, nu sunt stradute mici si incalcite, ci mari si patratoase, cu nume de olandezi.

Cea mai mare diferenta fata de experientele clasice in vama e cazarea. Orasul nu e o destinatie populara printre straini. Turistii de aici, cand sunt, vin in mare parte din Sao Paulo si cam toti au sau inchiriaza o casuta, inevitabil, aproape de plaja.

Drept urmare, nu stam la cort sau la "cazare", ci la o cabanuta pe care am inchiriat-o 3 zile. Nu ne-am interesat prea mult de cum e cabana, ne-a placut cand am auzit ca e aproape de plaja. Am gasit-o intr-o stare destul de buna cat sa nu poti sa spui ca e o adevarata paragina.

Usa de la intrare se umflase si nu se putea descuia, asa ca ne-am fofilat prin intrarea din spate pana in ultima zi, cand a venit un mester si a reparat-o. Cearsafurile mi-au dat impresia mixta ca sunt d-abia proaspat spalate si murdare in acelasi timp. Vesela si ea a trecut printr-o curatare foarte atenta inainte sa o folosim. Singura parte buna a neingrijirii era gradina, in care iarba crescuse pana la genunchi si cararea era invadata de tot felul de plante.

Dar de ce vorbim de “conditii”, cand in sfarsit suntem si noi turisti in vacanta de-adevaratelea. Nici un obiectiv de vizitat in afara de plaja, nici o intalnire. Doar somn, mancare, plaja, macare, somn, plaja, go to 10. Singura activitate in 3 zile a fost prepararea de mana a unei “vitamine” din toate fructele gasite la baiatul de la colt. Si asta doar pentru ca nu am convins mixerul din dotarea cabanutei sa mearga (ce naivitate sa nu il verificam inainte).

Plaja in Itanhaém e dintr-un nisip maro-gri foarte batatorit, care cand nu e tare, e malos. Destul de urat. Dar, apa! Apa e calda, sa tot stai, si se adanceste foaaarte inceeet. De abia iti mai vezi hainele pe mal cand ajungi sa inoti.

Pe seara se produce o ceata foarte joasa, care ne-a explicat in sfarsit de ce toate imaginile de pe net cu Itanhaém par 100% photoshopate. Toate par ca au niste siluete plasate destul de neindemanatic peste o zona de blur. Se pare ca e pe bune, si noua ne-au iesit la fel de psihedelice.

Si mai psihedelic pentru noi e ca se apropie Craciunul. Sunt 30 de grade, noi transpiram la umbra si papam "vitamine" cu kilu', iar restaurantele nu vad nici o problema in a da drumul la aer conditionat sa faca racoare si a afisa, simultan, braduleti decorati cu globuri si zapada.

Dupa cateva zile de zacut la plaja, ne urnim catre Curitiba. Plecam cu 2 ore inainte pentru ca nu stim cand vine autobuzul local, iar cel catre Curitiba nu are statie aici, doar trece sa ne ia pe noi. Si am ajuns prea devreme.

English Español