Dira & Chelu spre Capatul lumii

Tuburi si baruri in Curitiba

Nota: revenim cu povestea de unde am lasat-o la sfarsitul anului 2009, cand de-abia incepeam excursia in Brazilia. Speram sa nu ne mai lalaim cu posturile si sa scriem "in timp real", adica in februarie 2011 sa terminam cu februarie 2010! :D

Curitiba e vestit ca "cel mai curat oras din Brazilia". Are si un sistem de transport in comun extrem de cool, cu autobuze care functioneaza ca metrouri de suprafata ce traverseaza in mare viteza centrul, si cu statii tubulare in care poti sa schimbi linia fara sa platesti extra, exact ca la metrou.

Si cum era si in drumul nostru intre Itanhaem si cascadele de la Foz de Iguaçu, nu a fost greu sa ne decidem sa-l vizitam cateva zile, cat asteptam sa vina luna plina ca sa vedem cascadele noaptea.

Prima intrare in "tuburi", aceste statii de metrou de suprafata

Statia de autobuz "tub"

Gazda noastra de CS este Luiz, un tip foarte prietenos si vorbaret care a ajuns sa stea singur in casa ocupata pe vremuri de toata familia. Adica 200m patrati, nenumarate camere si doua livinguri uriase, la etajul 18 (din 24) intr-un bloc "nou". Povestea spune ca prin anii '70, cand s-au facut blocurile astea uriase, familiile erau destul de reticente la ideea de a nu mai sta impreuna cu totii in aceeasi casa. Prin urmare, arhitectii au pus doar cate doua apartamente gigantice pe etaj, ca sa se poata pastra acelasi stil de viata la comun.

Curitiba skyline

Noi suntem cazati in camera menajerei, intr-un pat destinat unei singure persoane, dar de gabarit mare. Oricum e bine, ca noaptea temperatura scade mai mult decat ne asteptam, si paturile (alea de deasupra, nu de dedesubt) sunt subtirele. Nu e clar cum se descurcau menajerele, probabil veneau cu echipamentul antifrig propriu.

Luiz e pasionat de facut bere in casa, asa ca nici nu ajungem bine si intram la mestecat in cazan, degustat beri artezanale sau mai putin artezanale.

Brewing

Brewing a spell?

The devil in disguise

Serious drinking

Can has Rembrandt?

Tot la capitolul beri se discuta despre festivalul din octombrie din Blumenau, un orasel cu multi emigranti nemti. Aici se duplica atmosfera de la Oktoberfest din München: toata lumea se imbraca in haine traditionale din Germania de acum cateva secole si bea cu mare fericire specialitatile de bere locale. Si cum brazilienii sunt oameni seriosi, festivalul este aproape la fel de mare ca Oktoberfest.

Si tot din una in alta aflam ca Blumenau nu e unica oaza de atmosfera europeana din Brazilia. Sunt diverse zone unde poti merge sa vezi case construite in stilul cabanelor de munte din Alpi, orase intregi de ucranieni (adica ucrainieni) cu tot cu biserici, si peste tot poti sa bei bere si sa mananci mancare tipic... europeana. Probabil pentru localnici e ceva interesant, dar noi am venit sa vedem lucruri sudamericane in Sudamerica, asa ca nu ne-am lasat prea mult impresionati.

Zilele trec una dupa alta, cu Luiz care se uita la mii de seriale in fiecare zi, care ne prind si pe noi, si cu mers seara la varii concerte, abundante in acest oras, de la rock (zis "rock'n'roll") la un U2 cover band si la favoritul nostru, André Abujamra (fost Karnak).

Roacheri - http://www.youtube.com/watch?v=p8vSc6-tpkU

mf-ing U2! They actually sound ok

André Abujamra's new show in Curitiba. Also google Karnak.

Concertele si barurile ne cam rup de bani, Curitiba fiind un loc cu multi tineri, viata sociala intensa si pretentii. Singura chestie foarte ieftina pe care o mancam este faimosul hot-dog de la colt, adica din centru, care intr-o paine relativ mica inghesuie vreo 50 de ingrediente.

In ultima zi Luiz ne face morala ca nu am vizitat nimic in oras, asa ca ne punem funduleturile in miscare si facem vizita obligatorile la muzeul Oscar Niemeyer, zis si "Ochiul" (muzeul, nu Oscar). Inauntru dam peste o expozitie a unui nene care face arta din ketchup si frimituri, si ne zgaim la machetele nenumaratelor cladiri proiectate de nenea Oscar, incluzand si aproape toate cladirile din orasul Brasila (pe care le-a arhitectat in doar cateva saptamani).

Museo Oscar Niemeyer (The eye)

Running away from responsibilities

Tot pe ultima suta de metri reusim sa ne hotaram cum sa facem desenul colectiv la care Cristi viseaza de foarte multa vreme. Asa ca ne cumparam cartoane, creioane colorate si rigla. Nu am avem timp sa facem ingineria prin care fiecare desenator sa vada doar o parte din ce au facut ceilalti, asa ca plecam fara ca Luiz sa-si lase amprenta intru eternitate pe desenul nostru.

Trivia: statul Parana, in care e Curitiba, seamana izbitor cu Romania - aceeasi forma, aceeasi suprafata si cam aceeasi populatie. A se observa cat de mare e Brazilia - cam 35.7 Romanii.

English Español