Dira & Chelu spre Capatul lumii

Foz de Iguaçu

Ajunsi la Foz de Iguaçu, orasul cu celebrele cascade, ne cazam la o "posada" relativ fitzoasa, una din putinele optiuni de cazare gasite pe net, si plecam rapid sa vizitam.

Incepem cu Casa das Aves (Casa pasarilor), un muzeu in aer liber foarte fain, in care trecem succesiv prin niste zone ingradite in care mergem efectiv printre pasari, si prin zone in care ne uitam, ca la zoo, in custile unor pasari mai putin prietenoase.

Chelu si curcile

Gralha albastra a Parana-ului

Facem si o "baie de fluturi", vedem papagali faini, si un tucan nervos il musca gingas pe Cristi de glezna ca sa-l dea afara din zona lui. Asta fix dupa ce ne intrebam de ce bate asa ciudat si nenatural cu ciocul in pamant, cu capul intr-o parte, oare ne ameninta sau ne vrajeste?

Tucano-ul care l-a muscat pe Cristi

Cute!

La iesire ne jucam cu niste papagali foarte colorati care stiu sa zica doar "arará!" (adica macau) si cu un fel de sarpe boa care nu stie sa zica nimic.

Not afraid...

Si, pe la spartul targului traversam strada catre cascade si cu toate ca e 5 si se inchide pe la 6, ne hotaram sa intram.

Cascadele se vad extrem de frumos - mai frumos ca in poze - si, desi suntem in anotimpul uscat, ne impresioneaza cu volumul lor - sonor si de apa.

Cascadeleeeee!

Plimbarea pe malul brazilian e foarte scurta, in nici jumatate de ora de zgait si facut sute de poze ajungem la final, la "gatul diavolului", unde coboram pe pasarela care duce la marginea unei cascade gigantice. Apa ne uda fleasca si zgomotul e asurzitor, dar din fericire suntem pregatiti cu ziplock-uri.

Poze prin punga :D

hi5, pic2

hi5, pic4

Ora de vizitat este mai mult decat suficienta, tinand cont ca nu ne intereseaza sa ne dam cu tiroliana sau cu elicopterul.

Inapoi in oras, ne hotaram sa mancam la o churrasqueria si ne luam un "jumatate de rodizio" (rodizio = carne, cat de mult poti manca) si o salata. Cu toate astea, nu reusim sa-l dovedim pe nenea care ne asalteaza constant cu alte si alte carnuri.

Putin lesinati de la atatea proteine, zacem putin in hamacele hostelului unde suntem repede acompaniati de Luis, proprietarul hostelului, un latin lover trecut de prima tinerete. Desi nu stie mai mult decat sa povesteasca despre turistele cu care s-a combinat, e o companie destul de placuta.

Relaxare in stil tropical

English Español