Dira & Chelu spre Capatul lumii

Tur de pantofari in jungla

Ne trezim cu noaptea in cap si, dupa un mic dejun plin de fructe tropicale, incepem aventura zilei: un tur de jumatate de zi in Paraguay, care ne-a fost vandut de proprietarul posadei. Vom face o incursiune in jungla, cu un ghid care ne explica tot, plus o intalnire cu bastinasii, numiti guaraní, care inca traiesc in stilul Tarzan si cu care vom putea comunica prin intermediul ghidului. Ne-a recomandat sa ne luam bocancii si pantaloni lungi ca sa nu avem probleme cu trekkingul prin jungla, si am fost vrajiti, cu toate ca avem pica pe ideea de tur organizat. Dar, mai si citisem pe hostelworld ca cuiva ii placuse la nebunie turul asta asa ca am zis sa turistizam si noi.

Dupa o plimbare de 30 de minute cu taxiul ajungem la barca. Gasim de un japonez si un grup mare de brazilieni si ne punem pe sporovait, ei intre ei in portugheza, si noi intre noi in romana. Mare ne e mirarea cand dupa ceva vreme ne intreaba... daca suntem brazilieni. Si uite asa invatam putina geografie si aflam ca ei sunt din Angola, fosta colonie portugheza. Cica sunt de la ministerul agriculturii din Angola, veniti intr-o delegatie sa invete de la brazilieni cum se cultiva in zonele desertice.

Turul continua cu aproape doua ore in barca, pe raul Paraná, care desparte Brazilia de Argentina si Paraguay, unde intram din nou Paraguay fara viza. Se pare ca agentia care organizeaza totul are dreptul sa ne duca si sa ne aduca fara sa ne streseze cu stampile.

Oameni din Angola care credeau ca noi suntem din Brazilia desi ei au portugheza ca limba oficiala.

>.<

Debarcam, si dupa 10 minute de plimbare pe o carare super usoara si lata ajungem la tinta, o casa in plin proces de reintegrare cu solul. Aici a trait un om de stiinta destul de cool, care a studiat biologie in jungla si a exportat in Europa varii leacuri si plante utile. Ne e un pic ciuda ca suntem in bocanci pe caldura asta, in timp ce amicii angolezi nu au nici o jena in slapi.

Apar si indigenii, cu varii artezanii de vanzare, si ne uitam unii la altii plini de interes. Noi de curiozitate si asteptand sa ne invete sa vanam ceva si ei plini de speranta ca vom cumpara una alta. Si doar asta facem vreo 10 minute pentru ca, evident, ghidul habar nu are de limba lor. Of.

Hunting non-edible berries

Guaraní people

Guaraní people

Urmeaza alte doua ore in barca, si ghidul care s-a prins ca noi ne asteptam la alt tip de excursie ne surprinde cu doua caipirinhas din partea casei.

Hic, hic.

Urmeaza un pranz destul de fain, intr-un local tipic brazilian in stilul mananci cat poti. In cazul de fata, legume si peste. Ne punem la halit si vorbit (in portugheza) cu amicii angolezi cu care impartim frateste si un vin, ca fosti frati intru dictatura (aparent Ceausescu si dictatorul lor au fost buni amici).

Dupa masa foarte copioasa, ei trebuie sa plece repede la aeroport si asa ne prindem de ce turul a fost cam repezit. Ne dam seama ca suntem abandonati langa restaurant, si noi trebuie sa ajungem in seara asta in Argentina. Intr-un final, trimit un taxi dupa noi care ne ne lasa fix la granita, de unde vom lua autobuz pana in Argentina ca sa vizitam cascadele din celalalt unghi.

Primul tur organizat al excursiei ne-a confirmat parerea noastra despre tururi: ca nu prea au rost. Macar am baut caipirinha foarte buna si am mancat ca spartii :D

English Español