Dira & Chelu spre Capatul lumii

Cascada Capua

Inca de cand am pus piciorul in Peru, am fost hartuiti de oameni care voiau sa ne vanda bilete de autobuz, mancare, taxi-uri. Fata noastra pe care scrie cu un neon mare "gringo" ne-a facut o tinta clara, si de la intrarea in autogara cate 5 indivizi se tineau dupa noi incercand sa ne convinga ca firma de la care vin ei e cea mai mare si mai tare si ca sa ne luam bilete. Eram oarecum preveniti ca asa o sa se intample, dar tot am ajuns sa merg cu mainile la urechi si dand din cap ca nu - gesturi extrem de nepoliticoase, de altfel.

Problemele au continuat cand am incercat sa aflam informatii despre excursiile pe care le putem face in zona, toate indicatiile (foarte vagi) se terminau in "dar trebuie sa va luati ghid, e foarte periculos sa mergeti singuri". Pentru cine ne cunoaste, e clar ca situatia asta nu ne-a picat tocmai bine, noi care am fost prin Patagonia de unii singuri pe carari, am traversat granite pe jos intreband localnicii daca Argentina la stanga, acum sa trebuiasca sa ne luam ghid pentru orice pas.

Ca sa fie si mai imputita situatia, la informatii nu au decat niste "harti" desenate de mana, fara scala, fara nord, doar sa fie ceva acolo, iar la fata locului nu exista indicatoare sau semne. Am gasit doar niste harti care nu pareau prea actualizate si care costau 20E/foaia, si niste carti de trekking de prin 2000, exasperant.

Pana la urma ne-am hotarat sa mergem de proba la o excursie de o zi, pe aproape, sa vedem cum sta situatia in realitate. Din putinele informatii gasite pe net stiam sa ajungem la punctul de plecare si care e orientarea generala a excursiei, la informatii turistice nu ne-au zis decat ca sa ne luam ghid (45$/zi/persoana). Dar nu ne-am dat batuti, si uite asa pe la 10 dimineata eram in oraselul Yura, impreuna cu doi francezi care au stat la aceeasi gazda couchsurfing cu noi si un peruan pe care l-am gasit pe forum-ul aceluiasi site.

Doamna de la informatii turistice din Yura a fost extrem de amabila, si Cristi i-a pus toate intrebarile existentiale pe care le aveam noi despre excursiile din zona, inclusiv o traversare foarte neobisnuita, din circuitul clasic al canionului Colca in alta zona, putin frecventata, care se cheama Valea Vulcanilor. Ne-am facut si planul pentru excursia la cascada - mergem pe drumul de vizavi, cand vedem semn o luam spre Yura Veche pana intalnim raul, o luam pe rau in sus pana la cascada, si la intoarcere venim pe un drum de pamant, pentru ca raul creste dupa amiaza si devine impracticabil.

O luam in sfarsit la drum pe la 11 jumatate. In jur sunt dealuri desertice, dar prin vale trece un rausor care alimenteaza plantatiile terasate si extrem de verzi. Cica pamantul aici e foarte bun, si unde e apa e foarte fertil.

Faimoasele terasari din Anzi

Gasim semnul cu Yura Veche, imediat dupa si niste oameni care lucrau in gradina, si care ne spun ca raul e impracticabil si ca trebuie sa traversam dealul si sa ajungem in canion mai sus.

Cararea merge pe valea rauletului, trecem pe langa terase culivate, unde vedem tot felul de dovleci si plante neidentificate. Pentru ca aici soarele rasare la 6 si apune la 6, incepand de pe la 8-9 deja este crunt.

Cu Felipe

Cu Sophie si Fabrice

La un moment dat cararea se semi-pierde, mergem in jos spre rau si o regasim printre niste salcii foarte dese, printre care ne strecuram cu greu. Trecem raul si, surpriza, cararea dispare. Noroc cu Cristi care isi aduce aminte de ce ne-au zis oamenii, ca trebuie sa trecem dealul pe un drum nou, asa ce ne intoarcem si o luam drept in sus, si regasim cararea.

Dezbateri

Mai intalnim un domn cu niste magari, care ne confirma ca suntem pe drum si ne detaliaza traseul: mergeti inainte pe drumul asta si tineti stanga, o sa mai dati de o casa de oameni, si dupa aia coborati in canion. Il intrebam cat facem, si ne raspunde ca din cartile de intelepciune populara: "daca mergeti incet, faceti destul de mult, da' daca va grabiti ajungeti repede".

Dar acum drumul e larg, mergem cu spor, ajungem rapid la urmatoarea casa, unde oamenii ne spun ca mai avem cam 2 ore si ne arata si drumul pe care o sa ne intoarcem. Dam inainte fericiti, ca deja e 1 si ceva, iar peisajul continua desertic cu verde incredibil langa rau.

Intram in canion, si din ce pana acum muream de cald si de sete si ne luptam cu spinii de pe traseu, acum se face racoare si inaintam prin rau si prin vegetatie luxurianta.

Privacy invasion

Rocile din canion sunt pline de gauri, stalactite si stalagmite, par sa fie peretii unui castel fantastic in care traiesc elfi sau cine stie ce animale supranaturale.

Nici n-ai zice ca la 20 de metri e desert

Cascada e cum o stiam din poze, un fir subtire de 30 de metri, cu un curcubeu permanent ca decoratiune.

Cascada Capua - vedeti si video-ul: http://www.youtube.com/watch?v=L-qTcp34RMc

2

Dupa un binemeritat pranz, plecam grabiti inapoi, sa prindem ultimul autobuz. Intoarcerea a fost fara peripetii, un drum de pamant foarte clar si cam plictisitor in unduielile lui, pe care am reusit sa le scurtam doar in cateva ocazii.

Tragem tare sa prindem autobuzul

Am ajuns inapoi in Arequipa cu ultimul autobuz, plin pana la refuz ca un 336 bucurestean. Am incercat noi sa prindem locuri luandu-l in sens invers, dar teapa, era deja plin de oameni care facusera aceeasi miscare cu cateva statii inainte. Pana la urma am stat pe rucsac si ora de calatorie a trecut destul de repede.

English Español