Dira & Chelu spre Capatul lumii

Drumul spre Colca

Colca intra, probabil, in planul de vizita al oricarui gringo care vine in Peru. Unu, pentru ca e aproape cel mai adanc canion din lume (Cotahuasi, care e la cateva sute de km e cel mai mare), si doi, pentru ca exista un punct din care 9 dimineti din 10 poti vedea destul de aproape celebrii condori din Anzi, de 3 metri latime. Zvonul e ca arunca si animale moarte ca sa fie siguri.

Faza de documentare pentru excursia asta a durat la noi cam 4-5 zile, cat au fost ultimele meciuri din campionatul mondial. Meciurile se termina la 3 juma´ si se face extrem de frig dupa apus, la 5 juma´, asa ca doar ne-am dus pana la supermarket si ne-am documentat.

O mica paranteza despre comentatorii de fotbal din Peru. Sunt niste nesimtiti. Bine, nu ei, ci televiziunile, dar ei implementeaza. Scarba mai mare pentru consumatori n-am vazut. Un comentariu normal decurge in halul urmator (reclamele sunt cu aceeasi voce):

Roben alearga spre careu, paseara cu Van Persie. Van Persie suteaza si rateaza! Portarul se pregateste sa degajeze. Bea lapte Gloria pentru un corp sanatos si frumos. Gloria, cel mai bun lapte din Peru. Interceptare a lui Forlan si arbitrul fluiera fault. Construieste-ti casa cu cele mai ieftine materiale acum! Special pentru tine! Acum aruncare de la margine pentu Olanda.

Printre meciuri si supermarketuri, adunam toate informatiile de pe net, de pe desenul aproximativ numit harta de catre cei de la informatii turistice, de la niste couchsurferi d-abia sositi din Colca, si cel mai important, de la Felipe, un couchsurfer local. Ne alegem tura cea mai lunga, care parcurge toate satucele din canion, in 4 zile.

Fiind preveniti ca e o sarbatoare in Cabanaconde (punctul de plecare al excursiei) ne luam bilete din timp, la ora 11 dimineata, gandindu-ne ca ajungem pe la 5 la punctul cu condori, si ca poate se milostivesc sa se arate si seara la apus, cum am auzit niste zvonuri.

In dimineata plecarii reusim sa ne facem si vaccinul contra febrei galbene (pentru viza de Bolivia), dupa ce Cristi roaga vreo 10 oameni sa ne lase in fata ca intarziem la autobuz.

Drumul cu autobuzul ne aduce placuta constatare ca nu avem rau de inaltime. Trecem prin altiplano, pe la aproape 5000 de metri, fara nicio jena, admiram vicuñas pe geam, bem tone de apa, si suntem singurei care opresc autobuzul sa faca pisu la roata. Ceilalti oameni din autobuz probabil sunt camiloide, pentru nimeni altcineva nu pare sa bea apa.

Ne apropiem de zone locuite

Dupa ceva timp, ajungem in Chivai, unde un semn imens zice 35soles (40ron) straini si 17.5 localnici. La coborare, cativa gainari, vin tinta la gringos sa le ceara taxa. Stiind si observand ca pe localnici nu-i intreaba deloc de plata, concluzionam ca sunt rasisti si le zicem linistit ca nu platim. Pleaca fara sa clipeasca, ceea ce face teaba si mai jenanta.

Dupa Chivai, autobuzul se umple de lume pe culoar, soferii uita ca noi vrem sa coboram la condori, dar si noi ne decidem sa mergem sa ne gasim cazare decat sa ramanem fara autobuz spre oras dupa apus. Oricum, mai vazusem un condori la el acasa in Patagonia in excursia la Cochamo (despre care inca n-am scris).

Cabanaconde e plin de lume, preturile la cazare sunt duble, dar pana la urma negociem o camera single cu pat foarte lat la un pret rezonabil si iesim sa vedem cum e petrecerea. Mare lucru nu se intampla pana pe la 8, asa ca ne fataim pe la tarabele improvizate si ne luam o cina de 3.5 firfirei (4.5ron), un ceai cu fructe proaspete si o bautura semiflegmoasa (bazata pe seminte de in). Pe la 10 vine si fanfara cu alaiul de dansatori, care dau o tura, 2, 3...n. Dupa cam o ora ne- prindem ca nu o sa se intample altceva decat sa danseze acelasi dans simplu pe aceeasi muzica simpla repetata la infinit. Din fericire, pe la 11 se plictisesc si ei si ne lasa sa ne culcam.

Cabanaconde se pregateste de sarbatoare: masute cu ceai, bauturi digestive si tot felul de minuni de mancare

Si asa au tinut-o 4 zile de dimineata pana seara: http://www.youtube.com/watch?v=3kk4sHbi1kw

English Español