Dira & Chelu spre Capatul lumii

Din Yanama la Santa Teresa

Ne trezim intr-adevar devreme, la 6, pe un ger teribil, cu gheata pe cort. In timp ce facem un fel de porridge din cereale cu apa ne trezim pe cap cu copiii care deja de ieri incepusera sa devina enervanti cu biscuitii lor. Ne decidem sa-i ignoram si dupa vreo 10 minute de privit apa incercand sa fiarba, se plictisesc si pleaca.

La 7 si ceva cortul e strans si bagajele impachetate, si ne punem la drum. Cararea urca lin, prin iarba galbuie, traversand din cand in cand raulete provenite din ghetarii de mai sus. Timp de vreo ora e destul de frig cat sa mergem cu izmene si manusi. Dar, cum apare soarele, atmosfera devine mult mai prietenoasa si revenim la imbracamintea normala.

7:15, ger pentru ca inca n-a ajuns soarele la noi

Wee, soare

Suflam din greu la fiecare pas la altitudinea asta

Pe la 10 ajungem in poiana mare in care aveam de gand sa campam aseara. De aici incolo valea se ingusteaza si incepe un urcus ceva mai serios decat pana acum, asa ca oprim sa luam un al doilea mic dejun, sa avem energie. Cat timp noi ne delectam cu biscuiti si salam ne ajung din urma Guido si Iago, si intr-un tarziu Suzi semi-terminata. Stam de vorba, mancam din biscuitii lui Guido in forma de animale si facem tone de poze cu o formatiune geologica suspecta. Pare ca un munte s-a prabusit in sine insusi, scurgandu-se apoi in vale pe unde sunt acum trei rauri.

Din nou ne intrece Iago

Si asa se face aproape o ora de pauza pana reusim sa ne urnim sa incepem marea urcare. Teoretic, in cateva ore o sa ajungem in trecatoare, la inaltimea de 4850 de metri. Prietenii nostri cred ca suntem foarte ciudati ca nu ne-am luat magar pentru rucsac. Noi ii dam inainte ca n-avem cum sa n-ajungem doar cu forte proprii. Chiar daca facem de 2-3 ori mai mult, tot ajungem pe lumina in urmatorul sat.

Incepem sa urcam cu greu partea abrupta a vaii raului Yanama

Dupa cateva incercari esuate de a inchiria un magar de la grupurile trecatoare, Suzi reuseste sa se faca inteleasa in spaniola de catre un ariero (sofer de magari) si obtine unul pana la trecatoare.

Noi urmam vorbele unui localnic si luam o scurtatura foarte abrupta. Economisim ceva drum, dar cadem lati la finalul ei si pana la urma nu castigam chiar asa mult.

Drumul e acum foarte lin, urca usurel, dar altitudinea ne omoara asa ca mergem ca la 90 de ani. Din nou pauze lungi si dese, din jumatate in jumatate de ora pauza foarte lunga si foarte deasa. Mancam aproape constant ciocolata sau alune. Cristi casca si asta nu e bine, ca e un simptom al lipsei de oxigen. In rest pare sa rationeze in parametri asa ca ii dam inainte.

Proprietarii sunt lesinati langa

In stanga sus se vede trecatoarea!

Socant, dupa doar 2 ore ajungem sus. In trecatoare, lasam rucsacii, ne imbracam bine ca e vant rece si tragem o sesiune foto cu muntii inzapeziti din toate directiile. Privelistea e de vis, ghetari alb-albastrui, iarba galbuie, niste varfuri stancoase si cararea serpuind in ambele parti. Totusi, vantul ne goneste repede si ne continuam drumul in valea urmatoare.

Wee, am ajuns. Paso San Juan! cica 4850m, dar avem GPS, vom verifica.

Poze cu timer

Oboseala parca a disparut, coboram ca niste zmei, inca imbracati cu toate hainele cand pe langa noi trec trei copii localnici in tricouri cu maneca scurta. Plop!

Cu toate gecile pe noi si aproape cu manusi, ne intalnim cu 3 puradei in maneca scurta

Ii reintalnim pe amicii nostri, opriti sa ia pranzul pe un varfulet cu o priveliste extraordinara. Se pare ca au ajuns doar cu jumatate de ora inaintea noastra, ca au suferit mult mai mult de la altitudine.

De acum urmeaza doar coborare, cam 1000 de metri, si proaspat mancati si inarmati cu betele aproape zburam. In curand ii intrecem pe prieteni, care nu se grabesc pentru ca tinta lor e primul sat, Totora. Dar noi vrem sa ajungem la urmatorul, Colpapampa, care e la inca 2 ore dupa.

Pe la jumatatea coborarii ne depasesc niste localnici care aproape ca alearga pe carare. Intram in vorba cu ei si aflam ca se grabesc sa ajunga in Totora ca azi in mod exceptional e un autobuz care merge la Santa Teresa, aproape de Machu Picchu, pentru ca primarul din Santa Teresa e in urma noastra pe carare si vor astepta pana ajunge si el jos. Primarul ne e descris ca un individ gras care calatoreste simplu, fara magar si cu rucsacul in spate, ceea ce ne mira.

Motivati de prezenta iminenta a grasului, ii dam si noi tare sa prindem autobuzul. Dupa ceva timp, localnicii ne vad inca aproape de ei si ne sfatuiesc sa nu ne grabim asa tare, ca oricum primarul merge mai incet decat noi. Totusi, deja pare foarte interesant ca noi cu rucsace si bete coboram comparativ de repede ca ei fara rucsace si fara bete asa ca ne tinem bine si coboram in acelasi ritm cu el, in ciuda protestelor Irinei.

Mergem la fel de repede ca niste localnici fara rucsaci si fara bete

Ajunsi in Totora, in schimb, nu ne prindem pe unde trebuie sa traversam raul, intram printr-o curte tipic plina de gunoi, trebuie sa ne intoarcem, si cu cat timp pierdem deja amicii ne-o iau inainte, cu toata alergarea noastra cu tot.

Curte tipica din Totora. Aer curat si peisaj frumos la munte

Podul

Din sat trebuie sa mai mergem inca jumatate de ora pana unde ajunge soseaua care e acum in constructie. Drumul trece la un moment dat pe langa o rapa impresionanta, dupa care traverseaza precar alta rapa care pare foarte recenta. Trecem cu frica si ajungem la sosea. In timpul asta nu pot (eu, adica Irina) decat sa ma gandesc la o formulare citita in povestile aceluiasi traseu de pe net, "in partile astea solul pare sa nu aiba o aderenta prea buna la stancile muntilor". Aflam ca in sezonul ploios e normal sa cada parti din munte, si faptul ca sunt impadurite nu ajuta, se duce jumatate de munte cu totul la vale. Bine ca suntem in mijlocul sezonului uscat!

Dupa Totora, trebuie sa gasim inceputul soselei in constructie. Drumul e cel putin infricosator

Dupa doar zece minute ajunge si primarul, ne imbarcam cu totii in minibus si plecam. Drumul are aproape o banda si traverseaza niste rape extrem de abrupte, dar "suntem cu primarul" asa ca incercam sa nu ne facem griji. Trecem pe langa Colpapampa, unde ajung trekkerii cu ghid care vin de pe Salkantay, un traseu foarte populat, si suntem impresionati de multitudinea de corturi identice ingramadite intre 10 case. Pare un fel de suburbie de corturi.

Reynaldo, primarul e in vizita in regiune si coboara in urma noastra. Din cauza asta, la 4 pleaca autobuze din Totora pana la Santa Teresa, wee!

Suntem in autobuz cu primarul, si speram sa nu cada soseaua cu noi ca peste drum

Nu mult dupa Colpapampa ne dam jos din autobuz pentru a trece un pod de scanduri miscatoare si ne bucuram dupa ce trece cu succes cu tot cu rucsacele noastre. Ne asteptam sa ajungem rapid la Santa Teresa, dar mai dureaza inca aproape 2 ore pe drumul de pamant care deja de 2 ore ne aplatizeaza fundurile.

Trecem si un pod de scanduri. Din fericire, oamenii trebuie sa treaca pe langa

In Santa Teresa oprim chiar in fata hostelului domnului care ne-a zis de primar, toata lumea coboara si da mana cu primarul, si noi aparent suntem singurii fraieri care trebuie sa plateasca cursa. Ne cer 25 soles de fiecare (30ron). Reusim sa platim doar 30 amandoi, ne luam in primire camera care este doar 10 de fiecare si foarte ok, si iesim in oras sa mancam.

Santa Teresa este un orasel foarte mic si turistic, cu o strada intreaga cu restaurante. Cel la care intram noi are muzica gringo din anii 80. Cristi promisese ca se imbata daca ajungem inainte de 2 la pasul San Juan, asa ca ne luam un cocktail cu pisco si maracuja. Cocktailul e foarte bun, costa cat o noapte la hostal, dar promisiunea e promisiune asa ca mai luam inca unul. Din nefericire, am uitat restul banilor in casa dar, din fericire, reusim sa ne imbatam doar din astea doua si plecam veseli spre hostal.

In sfarsit in Santa Teresa, ne imbatam scurt din 2 cocktailuri amandoi

Urmeaza un dus cu apa calda care ne sporeste fericirea pana la cote maxime, ca suntem plecati de o saptamana si unele parti n-au prea vazut apa de atunci, ce sa mai vorbim de sapun.

Deja partea grea a trecut. Maine avem de luat un autobuz si de mers foarte putin pana sa ajungem la baza faimosului Machu Picchu!

English Español