Dira & Chelu spre Capatul lumii

Spre Machu Picchu

In Santa Teresa incepem ziua spornic mancand cate un meniul zilei fiecare pentru mic dejun. In cateva minute gasim transport catre Hidroelectrica, locul in care drumul se transforma in linie de tren pana la Machu Picchu. Nenea soferul se jura ca acusica pleaca si ne cere doar 4 firfirei. Destul de ciudat, pentru ca e gol. Dupa ce ne suim zice ca mai are de luat niste oameni de aci de dupa colt. Pana la urma marturiseste ca de fapt nu are nimic aranjat, si ca mergem in capul satului unde mai vin oameni din Santa Maria, oraselul urmator.

Santa Teresa din Hostalul Orhideele, bun si ieftin

Participanti la trafic

Dupa jumatate de ora, nu vine nimeni. Profitam de pauza si Cristi merge in centru sa cumpere pepene, apoi ne luam chicha morada (bautura mov locala din porumb) si compot de mere la punga. Aflam ca e greva la granitele provinciei din cauza unui zacamant de gaz pe care l-au vandut strainilor, si lumea protesteaza blocand drumurile. Mirific. Din fericire, nu ne afecteaza, pentru ca noi mergem putin in interior si apoi vom iesi pe jos din provincie. Intr-un final, dupa vreo ora de asteptat se suie cativa localnici si plecam. Bine ca nu ne grabeam.

Chicha morada la punga

Dupa un drum destul de spectaculos pe malul raului (probabil Urubamba), ajungem la Hidroelectrica si in acelasi timp la intrarea in "Sanctuarul Machu Picchu" (zona in care se afla si parcul) in cam o ora.

Mmm... bananas

O teava cu flux foarte mare

Drum scufundat

Statia de tren e flancata de tarabe simple si tarabe-restaurant. E foarte cald, vanzoleala mare. Profitam de deranj si ne mai luam un meniul zilei amandoi, ca miroase bine si intr-un final plecam de-a lungul sinelor. Drumul incepe cu un urcus mic cu trepte abrupte printr-o vegetatie jungloasa in care identificam rapid palmierii care fac banane - din pacate, doar verzi momentan. Apoi ajungem la alta sina, cu carare foarte umblata pe langa. Se pare ca sunt destul de multi cei care cred ca mai bine mergi pe jos 2 ore decat sa dai 7$ pe tren pentru cei 8km.

Intrati ca lumea in restaurant, vine trenul!

Iar in jungla, o scurtatura inainte sa intram pe sine

Cararea de langa sine pare destul de folosita

Mari evenimente nu sunt pe drum, ne intalnim cu niste catei simpatici si cu niste oameni mai putin simpatici, care incearca sa ne vanda banane la pret dublu decat in oras, desi le cresc in curte si putem vedea copacii. In unele locuri pietrele din rau sunt slefuite de rau si par laptoase, cu curbe foarte rotunjoare. Ajungem si la statia Machu Picchu, unde atmosfera are un aer teoretic de Half Life 2 si practic miroase infiorator a gunoi. Campingul este un pic mai incolo, nu miroase asa tare asa ca ne oprim pentru suma "modica" de 15 soli (18RON) pe cort. Se pare ca e o zona in care se rupe turistu cu nerusinare.

Avem si banda pentru pietoni pe pod

Catel agil

Atentie, bikini area

Pietre laptoase

Statia Machu Picchu pute infiorator a gunoi

Maine urmeaza ziua cea mare - mergem la faimosul Machu Picchu.

English Español