Dira & Chelu spre Capatul lumii

Ollantaytambo

Cum ajungem in Ollantaytambo vedem hostelul la care lucreaza Will, unul din americanii cunoscuti pe traseu, asa ca ii facem o vizita. La ei e full, dar ne recomanda gazda unde inchiriaza el cu luna. La parter e un restaurant care miroase absolut misto, dar si asta e full, asa ca mergem sa ne cazam. Unde sta Will, facem un dus cu apa fierbinte cu presiune exagerat de mare de inviem la loc (la presiune mai mica nu vine apa calda). Din pacate, restaurantul apetisant se inchide pana sa ajungem la el, asa ca mergem la fratii lor mai mari, un loc extrem de aranjat si scump, cu muzica trista pentru gringos de varsta a doua si treia. Dupa vreo 2-3 Chris de Burgh, Love Hurts si alte nebunii de pipait fetele la 15 ani, ii rugam sa schimbe pe ceva mai vesel si ne trezim aruncati fix in antologia UB40. Argh! Dar au mancare foarte buna si cu usor iz de cuisine, asa ca nu ne agitam prea tare.

Dimineata urmatoare Will, un baiat foarte activ, ne scoate in oras sa vizitam ruinele. Sunt foarte simpaticele casutele agatate de panta in jurul orasului si vantul adie proaspat, asa ca in ciuda faptului ca am lasat totul la spalat si suntem in pantofi de oras mergem din ce in ce mai sus, pana cand orasul se vede mic de tot in vale. Runinele sunt mult mai mici decat Machu Picchu dar oraselul are un aer mult mai simpatic decat Aguas Calientes. Noroc ca l-am cunoscut pe Will la Choquequirao si am decis sa venim pe aici pe sine in loc sa luam un autobuz ocolitor prin zona de greve.

Explorand o pestera

Irina si Will

Dupa care e randul nostru sa il scoatem in oras pe Will, si mergem in sfarsit la restaurantul minune. Ne delectam cu cate un sendvis gigantic fiecare, facut cu paine yummy si ingrediente de calitate. Bagam si cartofi prajiti si bere, si ne bucuram ca exista un loc in care poti manca bine in acest orasel minuscul. Nu de alta, dar nu aveam nici un chef sa mancam clasicul meniu peruan, numit si "ieftin si ieftin", constand intr-o supa generoasa din cereale sau cartofi, si felul doi cu un munte de orez si niste urme de mancarica langa, totul la un pret ireal de mic, intre 2.5 si 10 soles.

Complet ghiftuiti si hotarati sa ne intoarcem aici sa lucram o luna dupa excursia in Bolivia, plecam spre Cusco. Drumul e foarte frumos, apusul lumineaza cu tonuri calde muntii inzapeziti pe de o parte si campiile inalte pe cealalta parte.

Din micro-ul catre Urubamba, Jeni vrea sa se faca consilier la primarie

Urubamba

Gradina berii. Afrodisiace. Votati Coco Acurio. Sau Oscar

Isus e capitanul meu, eu sunt doar copilotul

Regasim cartierul San Blas cu stradutele inguste, mergem din nou sa mancam la restaurantul nostru preferat. O facem lata cu ditamai meniul zilei si doua maracuya sour (pisco sour, dar cu maracuja in loc de lime), dupa care fugim, pardon, ne taram la hostel pentru ca ceva din combinatia de avocado umplut cu salata beuf, orez cu legume si vaca, suc de banane cu lapte si cocktailuri nu convine la stomac.

Drumul spre hostel, in zona cea mai turistica a orasului

Palta rellena (avocado umplut). Asta + 2 maracuya sour + suc de banane, pe o burta deja plina s-ar putea sa nu faca bine

Restaurantul-galerie de arta la care suntem fani, frumos, ieftin si bun

Intre timp, decid (eu, Cristi) sa ma duc la epilat la colt, inainte de treptele spre hostel. Proasta alegere. Tanti imi propune relaxata sa ma epileze pe scaunul de frizerie, in vazul lumii. Ii zic macar sa inchida usa si incepem. Incalzeste ceara foarte artizanala intro tigaie de prajit cartofi si mai ca ma omoara cand o pune pe mine la 100 de grade. Decid sa imi fac doar axilele si fug socat la nani.

Cusco noaptea

English Español