Dira & Chelu spre Capatul lumii

Terase cu si fara sare

Desi Irina se simte prost cu stomacul, dupa o dimineata tarzie in care nu ne e prea clar ce sa facem, hotaram sa mergem sa vizitam niste terase faimoase, parca facute de un OZN, si o sararaie artificiala care dateaza dinainte de epoca Inca. Aflam cu tristete ca respectivele atractii sunt fix pe drumul pe care am venit ieri cu microbuzul, cand noi credeam ca sunt fix in partea cealalta, asa ca trebuie sa mergem din nou vreo doua ore pe acelasi drum. Nu e chiar grav pentru ca peisajul este foarte simpatic.

Umblam dupa statia de autobuz

Coboram la intersectia cu drumul spre obiective, unde asteapta taxi-uri combi. Din pacate, la 15 suntem singurii turisti, asa ca trebuie sa negociem pana ajungem la un pret rezonabil de 40 soles cu conditia sa-l lasam sa adune si oameni pe traseu. In combi se mai suie si cativa localnici care platesc cate un firfirel pana in primul sat, si alta localnica ce plateste o zecime din pretul turului si e lasata la prima atractie.

Terasele sunt asa cum le stiam din poze, niste cercuri care se adancesc din ce in ce. Soferul face un pic pe ghidul si ne povesteste ca s-au gasit tot felul de seminte acolo (grau, porumb, cartofi, coca) si s-a tras concluzia ca era un laborator de cercetari agricole, dat fiind ca fiecare nivel are o expunere diferita la vant si alte conditii meteo. Fara roata la 1500, dar stiau sa faca cercuri si experimente agricole. Ciudat.

Aparent erau folosite pentru experimente agricole

Urmatoarea minune este sararia, o colectie de piscinute adanci de 5 cm intr-o vale insorita unde bate mult vantul. Toata colectia de cateva mii de bazine e alimentata de un parau mic, cu apa calda si sarata. Au un sistem prin care dau drumul la apa in fiecare bazin, dupa care o lasa sa se evapore si pescuiesc sarea cu un fel de site mari. Halim niste sare plutitoare ca sa ne convingem ca nu e facatura si toti oamenii astia sunt pusi de forma si plecam inapoi spre Cusco.

In drum facem o pauza pe la spitalul local pentru burtica Irinei si apoi stam vreo 2 ore la vorba cu soferul si o tanti despre Inca, si cat de socialisti si buni erau ei cu popoarele pe care le cucereau. Nu suntem complet convinsi de cat de tari erau ei, tinand cont ca nu inventasera nici macar roata sau calaritul, si ca prin 1500 au fost decimati exagerat de repede de exagerat de putini spanioli, dar e sigur ca aveau o civilizatie mai in armonie cu natura.

English Español