Dira & Chelu spre Capatul lumii

Pregatiri de jungla

In La Paz abandonam toate planurile de a vizita chestii prin jur ca sa plecam rapid spre nord estul Boliviei, unde este parcul national Noel Kempff Mercado, un loc izolat si la care se ajunge greu, dar care e mentionat intr-una la "chestii cool" in Lonely Planet. Septembrie e ultima luna de sezon uscat, cand sunt tantarii mai molcomi si drumurile mai practicabile.

Prima oprire e Santa Cruz, la care trebuie sa ajungem dupa 18 ore de autobuz. Ne luam serviciul cel mai tare, cama, care are intr-adevar scaune foarte bune, dar si cateva ajustari la specificul Boliviei: televizoarele sunt montate cu burete si scuipici, unul din ele nu merge asa ca fara nici o jena il inchid si ne lasa cu sonorul la maxim si filmul foarte departe si mic. Nu-i nimic, este doar un mega-hit din anii '80 cu Mr. T in rol de baiat dur care invata mici delicventi sa joace basket. Nu se da mancare, in schimb se opreste la orele de masa la cate o carciumioara pe marginea soselei. Culmea e ca autobuzul are si buda, insa lumea e atat de obisnuita sa faca langa autobuz incat suntem singurii care o folosim. Noi le multumim din suflet, pentru ca avem scaune fix langa buda.

Monstrul de metal din El Alto

Pat pentru soferul de rezerva

Pe la pranz ajungem si in Santa Cruz de la Sierra, cel mai mare oras din Bolivia, un oras cam urat, prafuit si plin de smog. Marea surpriza e ca exista rau de intaltime... mica. Cum am taiat rapid un zero din coada altitudinii (de la 4000m la 400m), si am adaugat unul la coada umiditatii, Irina e praf, o stare de rau, moleseala si, paradoxal, lipsa de aer.

Estetica de topor in Santa Cruz

Rau de inaltime mica

Dupa vreo ora de mers prin oras si una pe la internet, ne cazam la Residential Ambar (stim de el de la Ines, o brazilianca cu care am stat in aceeasi casa din La Paz), o locatie in care in general ajung doar localnici, ceea ce inseamna ieftin si decent. Ne cazam si fugim repede la biroul parcului Noel Kempff Mercado, sa vedem cum ajungem si ce alte sfaturi ne mai pot da.

Biroul este pe Strada numarul 9, la numarul 138 si, dupa cum se numeroteaza in general pe aici, ne asteptam sa fie la 138 de metri de inceputul strazii, pe dreapta. Dar strada asta este complet haotica. Primul cvartal are numerele 2, 4, 6, 8, 10, 12 (adica stil european), urmatorul are 100, 102, 104, 106, 112, 120 (adica au sarit la 100 din motive de metri, dar au continuat iar in stil european), iar al treilea are 200, 206, 108, 208, 138 (adica haos). Nu au niciun semn pe cladire sau pe usa, si ne intrebam daca deranjam pe cineva. Pana la urma deschid, nu au harti, dar macar ne explica despre cum sa ajungem (cu un autobuz care pleaca duminica din San Ignacio) si ca mai multe informatii au cei de acolo, dar noi vom ajunge sambata cand e inchis, asa ca nu conteaza. Ne spun ca totul e ok in parc, sa mergem fara probleme.

A doua zi ne intalnim dis de dimineata pe la 11 cu Gabriela, o elvetianco-boliviana de pe couchsurfing cu care mergem sa mancam si sa ne cumparam una alta pentru jungla (gasim un cearsaf si o plasa de tantari, sosete lungi si o bluza urata pentru Irina). Apoi la terminal sa luam bilete catre San Ignacio, destinatie catre care biletele au preturi si descrieri foarte random, in functie de prin cati intermediari se vinde, fata clientului, si cat de plin e autobuzul. Pana la urma il luam pe cel mai ieftin, fiind convinsi ca cele mai scumpe sunt aceeasi balarie dar cu alt tupeu.

Urmeaza cea mai importanta operatiune a zilei: cumparatul macetei! Sub protestele Irinei si smogul orasului, cumparam maceta (cu tot cu teaca) si binoclu, la preturi rezonabile: 50, respectiv 100 de firfirei (25, respectiv 50 de ron).

Fieraria Gladiator. Loc de cumparat maceta

Pe seara, fugim la hostel si ne hotaram sa luam un taxi sa lasam sacii de dormit si polarele acasa la Gabriela, in loc sa mergem 25 de minute pe jos. Taxiul rateaza iesirea de pe "autostrada" din oras si face 35 de minute, ne ingrijoram ca nu mai prindem autobuzul, dar reusim sa ajungem la fix. Autobuzul pleaca, oricum, cu 20 de minute intarziere.

English Español