Dira & Chelu spre Capatul lumii

Suntem praf de-atata praf

Dupa mult praf in si pe langa jungla, ajungem rupti in Santa Cruz. Ne ia trei zile sa ne recuperam, timp in care nu facem mai nimic. Dormim mult intr-un pat foarte bun si foarte adevarat, punem multe posturi din urma pe blog, si terminam ultimele parti dintr-un puzzle complicat de 2000 de piese din sufrageria Gabrielei, gazda noastra de pe couchsurfing.

Suculet livrat pe geam cat se sta in trafic

Piata principala din Santa Cruz

Cel mai complicat puzzle inventat vreodata, am muncit intens la finalizarea lui

Intr-un sfarsit, plecam spre Samaipata, un orasel vestit pentru atmosfera hippie, cu multi gringos care s-au hotarat ca aici e un loc bun de trait si facut o afacere. Conform Lonely Planet, pe drum sunt mai multe atractii turistice demne de vizitat. Prima este Laguna Volcan, localizata langa un satuc numit Bermejo [rosu] (nu pendejo! [bulangiu]).

Ajungem pe intuneric, si surpriza, aflam ca la laguna nu se mai poate campa pentru ca au construit un hotel de 5 stele si zona e practic privata. Injuram in barba si campam in fata casei lui don Vicente, un ghid local foarte amabil cu turistii surprinsi de preturile de la hotel - $90/camera sau $180/cabanuta. Cica arunca asa cu baniii bolivienii care au furat in guvernele anterioare, si mai putin gringos.

Sub prosop e bebele

Curtea ghidului Vicente, unde am campat si noi

Cimitirul din Bermejo, cu sorcove

A doua zi ne ducem sa vedem si noi minunatia de laguna. Lumea ne zice ca drumul incepe aci, langa, si apoi e vreo jumatate de ora de urcare. Evident, indicatii boliviene. Dupa doi kilometri gasim drumul, si dupa inca o ora ajungem sus.

Rosu vermillon, de unde vine numele satului Bermejo (Vermeho)

Minunatul Golf Eco Resort este o oribilitate imensa si patratoasa, iar laguna a ajuns depozit de bile de golf. Laguna in sine e foarte seaca, pentru ca suntem spre sfarsitul sezonului uscat, iar peisaj ioc, pentru ca mai peste tot in zona asta se ard campiile si muntii pentru a face loc de pasuni si plantatii. Dezamagire pe toate fronturile.

Laguna Volcan, alta data o atractie naturala, acum transformata in resort exclusiv pentru bogatasi

Oribilitatea cubica de 5 stele

Dream team

Facem apoi autostopul care Samaipata, ca autobuzele vin doar spre seara. Din pacate, Bolivia e cea mai trista tara la facut autostopul. Majoritatea oamenilor sunt ori foarte saraci si nu au masina, ori trag din greu sa-si ia o masina pe care o fac taxi/autobuz, ori au bani si li se pare jenant sa ia autostopistii, si daca-i iau, le cer bani. In fine, dupa 2 ore in care au trecut o gramada de masini, prindem un taxi colectiv cu doua locuri libere si plecam spre Samaipata.

Fanta la punga, transport tipic bolivian

Pe drum ne hotaram sa vizitam fortul Samaipata, o adunatura de ruine pre-inca. E cam balarios, o piatra mare sculptata vag si cu tot felul de lacasuri in care au fost mumii, dar din fericire suntem aproape de apus si suntem inconjurati de umbre si culori frumoase.

Cap de Inca

Marele grup

"Fortul" de la Samaipata, o piatra sculptata si chinuita care ar fi fost greu de marketat fara un nume cool (si total nelegat de subiect)

Pamant roz-portocaliu

La plecare, ne lipim la taxiul unor spanioli din Almeria, care acum locuiesc in Santa Cruz. Dupa ce ne ajuta sa ne gasim o cazare foarte simpatica, ne auto-invitam sa participam la gratarul pe care-l planuiau pentru cina, care iese mai mult decat satisfacator.

Casuta noastra, adorabila

English Español