Dira & Chelu spre Capatul lumii

Delfinuti roz

Autobuzul spre Trinidad este foarte lipsit de evenimente, si chiar dormim relativ decent, in ciuda scaunelor putin reclinabile si a geamurilor deschise. Cum ajungem, ne iau in primire baietii cu bilete spre Rurre. Noi ne gandim ca daca tot am ajuns, poate o fi ceva de vizitat, asa ca asteptam pana la 8 cand se deschide un internet cafe, de unde aflam ca merita sa stam o zi.

Haos

Avem carne

Orasul este incredibil de cald chiar si la 9 dimineata. Ne cazam la un hostal praf, cu baia plina de tantari, pe care tanti incearca sa-i omoare cu un spray atat de chimic ca ar putea sa ne omoare si pe noi. Plecam calare pe taxi-motociclete catre muzeul de pesti, care aparent este al treilea ca marime din America de Sud. Ne zgaim la nenumaratii pesti in formol, printre care un delfin roz de apa dulce si un "rechin" de apa dulce, mii de versiuni de pirania si sardine, testoase carnivore, un serpisor si intreaga familie a monstrului pe care l-a pescuit Irina in La Florida.

Si aici se merge cu moto-taxi, dar prin centru se poate sui doar un pasager ca e politie

Cute

Un urias amazonic

Delfinul de apa dulce, alb cand e mic, gri cand e tanar, roz cand e matur

D-asta am prins eu acu doua saptamani!

Science look

De la alti turisti aflam ca se pot vedea delfinii roz de rau, langa unul din cele 3 porturi ale orasului. Ajungem acolo cu cel mai praf microbuz pe care l-am vazut pana acum. Gauri prin podea, toate incheieturile pareau flexibile, iar rezervorul de benzina era un bidon care functiona si ca scaun pentru unul din pasageri.

Plecam spre rau sa vedem delfinutii in miscare

Arca lui Noe, asteptand potopul

La rau, mancam pirania fripta la 10 bolivieni (5 ron) si contractam un localnic sa ne duca o ora cu barca sa vedem delfinii pentru 50 de firfirei (25 ron). Dupa ce asteptam cam o ora ca se stricase motorul, da si o ploita, si in sfarsit plecam. Vedem cativa roz si cativa gri cat timp localnicii pescuiesc langa barca si plecam fericiti inapoi.

Star Wars Police

Delfinuti!

Innecat la mal

La peste, cu guta in mana, fara bat la undita

Inapoi in Trinidad, Irina face marea greseala de a incerca sa se epileze. O tanti foarte amabila ii intinde ceara rece pe picior prin forta bruta (pentru ca altfel nu merge, cica) si reuseste sa-i faca doar o vanataie. Dupa ce urmatoarele 10 frizerii ne informeaza ca nu au ceara, ne decidem ca boliviencele sunt niste paroase si ne ducem sa mancam crocodili la un restaurant faimos pentru aceasta carne. Mancam coada de crocodil cu sos de usturoi (ok) si crocodil cu sos de copoazu, un frunct dulce-acrisor (meh) si aflam de ce nu sunt pe cale de disparitie crocodilii: pentru ca nu sunt destul de deliciosi.

Trinidad, acest Amsterdam al motocicletelor de toate modelele si culorile

Mancam coada de crocodil (not so yummy) in sosuri yummy

English Español