Dira & Chelu spre Capatul lumii

Pedro, crocodilul de casa

In ultima zi ar fi trebuit sa ne trezim la 5 sa vedem rasaritul, dar cum e plin de fum n-are niciun rost asa ca ne ducem sa incercam sa gasim iar delfinutii pe care i-am ratat in prima zi.

La primul stop de delfinuti, coboram pe o plaja langa care pandeste un crocodil si unul din turisti incearca sa-l alunge. Ghidul ne zice sa-l lasam in pace ca e bland si e ca un catel, iese din apa si poti sa pui mana pe el. Nu-l credem asa ca pleaca cu barca si aduce ceva carne ramasa de la ultima masa si ne dovedeste ca e relativ domesticit. Aparent sunt prieteni vechi si are si nume, Pedro.

Pedro, zis si catelul, vine sa manance resturile de la bucatarie

Asteptam delfinii

Delfinuti tot nu vedem, asa ca dupa micul dejun de la 8, ne dau pranzul la 11 si ne urcam in barca sa plecam spre casa. In drum, ne oprim la acelasi cot din prima zi sa pandim iar delfinutii si de data asta apare unul destul de timid dar gri (adica inca mic, doar adultii sunt roz)

Aici chiar a fost un delfin, la un metru de mine (dar eu ma uitam in partea celalata :( )

Ajungem iar la microbuz, iar 4 ore in praf, din care 30 de minute pe marginea drumului asteptand sa treaca o masina care sa ne dea un cauciuc, pentru ca am avut doua pene cu 15 minute inainte sa ajungem acasa.

Avem pana, punem roata de rezerva

Seara dam lucrurile la spalatorie si stabilim cu Wally sa plecam cu autobuzul de 10 spre aventura noastra cu pluta. Yupii!

English Español