Dira & Chelu spre Capatul lumii

O mare de sare

Foarte fericiti ca am gasit un loc bun de unde sa lucram, ne imbarcam in autobuzul catre Uyuni, de unde vom incepe ultima parte turistica de anul asta: plimbarea pe marea de sare de la Uyuni.

Drumul este cand pavat cand plin de praf, dar mergem ziua si peisajul este foarte spectaculos. Fix inainte sa ajungem, observam efectul trist al civilizatiei asupra unui popor needucat: toate tufele care sunt in stare sa reziste frigului, secetei si vantului de aici au colectionat cate o punga de plastic aruncata fara jena (ca oricum nu costa nimic) si apoi zburata de vant.

Desertul de langa oras, curatat o data la 3 luni, retine deseurile

Ajungem in Uyuni la 6 seara, fix la apus si cerul este plin de nori suparati, care mai de care mai colorati.

Mergem la agentie, ne asiguram ca stiu de noi, ca stiu ca am cerut meniu vegetarian pentru o persoana, ca o sa fie bucatareasa dedicata (adica nu soferul) si, invatati de la turul cu crocodili, intrebam cata apa vom primi si aflam ca o sticla de apa si una de cola pentru tot grupul la fiecara masa. Ne zbarlim ca e prea putina apa pentru a merge in desert si ne cumparam noi inca 4 sticle.

Orasul pare a fi zona de violat portofele de gringos. Toate restaurantele au preturi care incep de la 30 bolivieni (15 lei), iar noi suntem invatati sa mancam amandoi cu 10 din piata. Cedam si intram la un restaurant unde platim in total 84 pentru spaghete si o frigaruie cu cartofi prajiti pentru care am asteptat peste o ora.

Pasture sau Chop Male?

Engleza barbarizata crunt

Multa sare si multa prostie

A doua zi dimineata primul lucru pe care-l facem e sa ne punem ochelarii, pentru ca este un soare puternic si cerul este alb si orbitor.

Uyuni, mic si urat, dar punct de start pentru cel mai tare tur din Bolivia

Ne punem stampile de iesit peste 4 zile din Bolivia, cumparam repede un fes pentru Chelu si pe la 11 plecam spre salarul de Uyuni (desertul de sare de la Uyuni) cu 4 norvegience durdulii si cam figurante la bord. Prima oprire este la cimitirul de trenuri, unde ne speriem de duzina de jeepuri deja prezente. Ce bine ca suntem in afara sezonului si sunt mult mai putine decat de obicei. In jur, pe langa trenuri avem iar o expozitie trista de pungi.

In cimitirul de trenuri

Urmeaza o oprire intr-un sat foarte darapanat in care locuiesc culegatorii de sare de unde o echipam pe Irina cu cea mai frumoasa basca si cel mai frumos hanorac din lume.

Primele cumparaturi total nenecesare

In scurt timp ajungem la salar si ramanem loviti de imensitatea de alb din jur. Dupa cateva stopuri de poze langa musuroaie de sare, hexagoane de sare, hotel de sare si diverse alte chestii cu fundal de sare, plecam spre locul unde vom manca pranzul si cina si vom dormi in seara asta: un satuc la baza unui vulcan mort la marginea salarului. In ciuda asigurarilor ca avem bucatareasa, se pare ca soferul gateste.

Distractie cu iluzii optice

1 RON = 100Kg de sare

Caramizi de sare

Vulcanul Tunupa este colorat spectaculos si in ciuda soferului/ghid mut/bucatareasa care nu avea chef de nimic ajungem si la mirador (locul de unde de miri, adica te uiti) odata cu apusul.

Un soricel!!

Seara iar aflam ca inca una din promisiunile agentiei e falsa: apa se da doar la pranz ca e de moft, iar seara primim doar cola, ca e mai sanatoasa. Bine, si un ceai. Incredibil cat de tampiti pot fi oamenii cu agentiile. Economisesc vreo 5 firfirei pe seama unui om care a platit 900, mintind asupra apei. Norocul lor e ca peisajul este asa de spectaculos incat uiti de probleme cand esti afara.

Iar sare, iar prostie la agentie

A doua zi ne trezim la 8, pe la 9 in sfarsit apare si sofebucatoghidul nostru cu micul dejun voios compus din gem, dulce de leche si paine.

Iesim apoi prin curte si ne zgaim la lame si flamingi si pe la 10:30 plecam spre insula Incahuasi unde ne plimbam printre cactusi, zacem la soare si pe la 12:30 mancam.

Lama semi naparlita

Noi suntem in turul de 4 zile, dar pentru ca agentia nu a gasit alti oameni sa umple o masina, au facut un artificiu si ne-au trimis cu norvegiencele cu alta agentie, iar acum vom continua cu alta masina care vine cu alti oameni, care sunt in turul de 3 zile, si care ar trebui sa vina la ora pranzului.

Asteptand turul 2, care trebuie sa ne preia pentru continuarea traseului

Masina vine de fapt pe la 4, il bagam putin in ma-sa pe ghid, si luam in primire urmatoare masina care din fericire e ocupata de 4 australieni si un olandez, mult mai simpatici decat cele 4. Inconjurati de oameni veseli, ne mai relaxam dupa asteptarea de 4 ore in vant, frig si soare si plecam la drum spre locul de nani din seara asta, un satuc in afara salarului. Ultima ora inainte sa ajungem ne distram incercand sa tinem soferul treaz ba intreband-ul toate prostiile imaginabile, ba punandu-i muzica, ba facand zgomote ciudate.

Distractie

Flamingi toxici

A treia zi deja nu se mai desfasoara prin salar, ci printr-un fel de desert plin de lagune.

Incepem voiosi cu o vizita la o baza militara unde pentru doar 20 de firfirei pe glont, poti sa tragi cu arma asa ca experimentam si asta, sub ochii ingroziti ai unui israelian mai experimentat, socat de lipsa de atentie cu care este manuita arma.

Chelu on Rails

Continuam ziua vizitand nenumarate lagune albe sau rosiatice, pline de substante toxice gen arsenic, borax si altele mai putin toxice cum ar fi cupru si flamingi roz nederanjati de cocktailul letal din care mananca toata ziua.

Muntele fumator

Astronaut

Treci in formatie, magarule!

Acadele

Nu sunt permisi detergenti. Plop!

Seara suntem surprinsi de o sticla de vin din partea turului, ii invatam whist pe australieni si ne culcam cu toate hainele pe noi, pentru ca se asteapta cam -10 grade si evident ca nu au caldura.

Supa de gringos

In ultima zi, ne trezim la 4:30, inca morti de somn, ca sa plecam sa vedem niste gheizere inainte de rasarit.

Inghetati bocna si mirosind frumos a sulf plecam spre niste ape termale, loc numit de sofer "sopa de gringos", unde ne balacim si masuram temperatura apei la 39C, intristand un japonez care refuza sa intre pentru ca e sub 42C.

Bai termale

Peste inca vreo 2-3 lagune si multe zdruncinaturi suntem lasati la frontiera unde zicem la revedere colegilor de tur, si asteptam un microbuz care ne va duce pana in Chile.

Desertul Dali

Inca o laguna

Un grup fain

English Español