Dira & Chelu spre Capatul lumii

San Pedro de Atacama

La granita cu Chile, nenea cu autobuzul ne socheaza cu o invitatie la o cafea, ceai, marmelada, cascaval si sunculita langa autobuz. Invatati cu stilul bolivian, toata lumea il intreaba daca chestiile astea vin incluse in pretul autobuzului si el zice ca da. Totusi, nimeni nu prea se infige la mai mult decat un ceai sau o cafea.

Autobuzul de Chile ne intampina cu o gustarica. Foarte dragut!

Dupa vreo 2 minute de trecut forntiera suntem cat pe ce sa lesinam - ajungem pe asfalt si microbuzul merge cam cu 90km/h si nu se simt nici cele mai mici zdruncinaturi!

In San Pedro se pare ca inca nu am iesit complet din Bolivia, pentru ca suntem asaltati de niste oameni cu cazari, care se tin infinit dupa noi sa mergem sa le vedem hostelurile. Ne zbarlim la ei si mergem la informatii turistice. Aflam ca prindem ultimul autobuz spre Arica (langa granita cu Peru) dupa ce se termina singurul tur pe care vrem sa-l luam, asa ca nu trebuie sa dormim deloc aici. Cool.

San Pedro de Atacama, un orasel mic, linistit si extrem de turistic

Piata principala

Valea lunii

Turul spre Valea Lunii este plin de nisip si vant, dar din cauza ca suntem cu 2000 de metri mai jos decat salarul, nu se simte frig.

Ne plimbam prin praf, pesteri si formatiuni spectaculoase de pietre si nisip, si spre seara suntem depozitati impreuna cu vreo 200 de geriatrici sa vedem apusul.

Spinari de dinozauri

Stanci si nisip, fara pic de viata

Spre Arequipa

Autobuzul spre Arica e nou nout, buda impecabila, caldut inauntru, dar ne dau si paturici si perne. Dimineata au o problema la motor dar ne transfera imediat in alt autobuz de pe aceeasi ruta, cu singura paguba ca in asta nu primim mic dejun. Ne simtim ca in alt univers.

La granita cu Peru este o coada lunga pentru ca au doar jumatate din personal la datorie. Dupa o ora si jumatate de asteptare, obtinem stampila in pasaport. Prindem rapid un autobuz spre Arequipa, din nou la o companie buna, care are centuri la scaunele din fata, prajiturica si suc, dar care ne pune niste filme patetice despre violenta in familie in Iran si despre rezolvarea problemelor conjugale tipic americane.

Moschee excesiv de mare in Tacna, langa granita cu Chile

Masinile fara numar, la dreapta

English Español