Dira & Chelu spre Capatul lumii

Spre Sucre

In Arequipa mergem iarasi acasa la Paul, si ii socam parintii cu vestea ca lucrurile si laptopurile noastre au stat la ei, in dulap, in tot acest timp. Aparent fiul uitase sa le mentioneze acest detaliu. Prin camera respectiva s-au perindat diversi couch-surferi, dar bineinteles nimeni nu a umblat dupa lucrurile noastre.

Spre La Paz luam din nou un autobuz fitoz si scump - singurul cu conditii de pe ruta asta, de altfel. Ne gandim ca avand toate bagajele si electronicele, mai bine nu mergem in stil local, cu schimbat cateva autobuze si un micro, ci ne luam cursa directa, cu mancare, pat, buda si transfer la granita.

Autobuzul trebuie sa plece pe la 2 noaptea, ca vine tocmai de la Lima. Suntem sfatuiti sa ajungem dupa 2:30, deh. Ajungem la 2:30 si aflam ca intarzie pana la cel putin 5, dar ca putem sa ne culcam pe canapelele din sala de asteptare. Pana la urma vine pe la 6 si prindem un rasarit frumos peste terminal.

Totul merge excelent pana cand ajungem la granita de la Desaguadero - o strada extrem de aglomerata, care trebuie traversata pe jos, pe care mici traficanti vand toate minunile de mancare. Multi trepadusi imping roabe gigantice incarcate cu provizii, si toata lumea se plimba ca la piata peste frontiera. Semne ioc - noroc ca intrebam lumea unde sa ne stampilam.

Iesirea din Peru

La 50 de metri pe cea mai aglomerata strada ever, intrarea in Bolivia

Iesim rapid din Peru, si mergem mandri nevoie mare la granita cu Bolivia, care e intr-o cladire fara semne si suntem cat pe ce sa o ratam. Inarmati cu viza recent extinsa in Sucre ne asteptam sa iesim in 2 minute. Ni se spune scurt ca viza nu mai e valabila, ca a expirat cand am iesit din Bolivia pentru ca nu am platit 100 de firfirei sa o punem in perfuzii, dar ca putem sa platim 100 de firfirei ca sa ne-o prelungeasca retroactiv.

Acum, ziceti si voi daca asta nu suna a cerere de mita pe fata. Bineinteles ca ne enervam, le zicem ca nu e posibil, ca noi avem totul perfect, sa ne arate unde scrie de astia 100 de firfirei ca e o noutate totala, si deh, noi am mai avut de-a face cu autoritatile pe tema asta si suntem documentati. Se vehiculeaza si cuvantul 'minciuna', nu dau detalii ca unii din noi se infierbantasera. Domnul zice ca-si suna superiorul, noi mandri nevoie mare, ca sa-l sune, sa ne faca dreptate.

Rezultatul, socant, dar, in hindsight, previzibil: abtibildul de 100 de firfirei nu se poate aplica retroactiv (cica ar fi ilegal). Nici o problema, putem sa cumparam ALTA viza, de 360 de firfirei. Fiecare.

Bineinteles, urmeaza o serie noua de explozii, pentru ca in Sucre ne-au asigurat de nenumarate ori ca viza e buna pentru a reintra 'de oricate ori vrem', ca 'nu trebuie sa mai facem nimic' si ca 'nu avem cum sa avem probleme la frontiera pentru ca e responsabilitatea noastra'. La iesire din tara nu ne-a zis nimeni de abtibildul de 100, la verificarea iesirii iar s-au uitat la viza nou nouta si nu au zis nimic de prelungire. Oamenii sunt insa implacabili, daca nu vrem sa platim, sa plecam, pe oficialii din Sucre nu-i pot suna ca 'nu au numarul', si asta e, a fost o greseala. Cum domne, voi gresiti si noi platim? Pe scurt, daca vreti sa intrati in Bolivia, da. Daca nu, nu.

Cam o ora dureaza ostilitatile inainte sa vina de la autobuz sa ne spuna ca nu mai pot sta dupa noi, daca vrem sa mai ramanem sa ne dam jos bagajele. Alta serie de proteste, explicatii, oameni mai mult sau mai putini amabili care ne zic "dar de ce v-ati facut viza asta noua, daca tot ieseati din Bolivia?" "Pentru ca asa ne-au zis ca trebuie facut" "Vai, dar nu, trebuia sa v-o prelungiti la iesire, de ce nu ati prelungit-o?" "!!!"

Ne trece putin prin cap sa iesim din birou si sa intram singuri, pe jos, dar tragem cu urechea ca peste vreo 10 minute vom fi controlati la stampila. Apoi ne trece prin cap sa trecem pe la Copacabana, pe unde am mai intrat acum 2 luni unde nu controleaza nimeni, doar ca sa nu sustinem sistemul. Pana la urma ne gandim ca doar atat poate mintea lor si ne imprumutam bani bolivieni de la un nene din autobuz (pentru ca in acest minunat oras de frontiera nu exista bancomate).

Acum parca intelegem de ce nimeni nu protesteaza la nimic in Bolivia - mai bine taci si-nduri, decat sa tipi si sa ti-o iei si mai tare. Oricum, avem 4 vize de 3 luni fiecare, totalizand in total 91 de zile (limita legala e 90, da' eh, au gresit). Si in plus, vom plati 20 de firfirei pentru fiecare zi stata in plus fata de cat avem viza. Totalizand cu cat am cheltuit ca sa venim din Arequipa inapoi aici, parca nu mai iese chiar asa avantajos sa traim in Bolivia.

In La Paz ajungem prea tarziu ca sa luam autobuzul spre Sucre, asa ca mergem din nou la Viviana, care este super simpatica si ne primeste desi o anuntam doar cu o ora inainte. A doua zi ii vizitam pe Alberto si Cinzia, italienii cu care am fost in tur la Rurre, si plecam rapid spre Sucre.

La Paz noaptea, din bucataria lui Vivi

La Paz ziua, din bucataria lui Alberto si a Cinziei

English Español