Dira & Chelu spre Capatul lumii

Ce-am carat in spate

La plecare

Am plecat din Bucuresti usurei ca niste fulgi, cu doi rucsaci totalizand 25Kg. Pe langa laptopuri, incarcatoare si varii electronice mici, am luat dupa noi niste carti, si ceva haine: 2+4 pantaloni, 5+5 tricouri, 2+0 rochite, 1+3 camasi, cate o geaca, o pelerina de ploaie.

Erau 7 grade in Europa si 30 in Brazilia, asa ca ne-am luat caciuli si izmene, sa nu murim de frig, dar nu am luat polare sau alte haine groase, ca de, in noiembrie de-abia incepe vara. De incaltat, boncancei usori de munte pentru fiecare plus o pereche de oras pentru chelu si niste sandale de munte pentru irina. Slapi ne-am luat din Brazilia, ca erau mai in sezon :D

Din Decathlon ne-am echipat cu:

Cristi nu avea rucsac, asa ca l-am dotat cu unul mare si rezistent, romanesc, 60l de la Atta. Am gasit la plezneala si un rucsac mic de oras, super usor si pliabil, dar care arata totusi decent.

De la colt ne-am luat ziplocks si saci de gunoi. Ambele ocupa putin loc si sunt foarte utile, pentru impermeabilizat chestii sau pur si simplu pentru a avea niste containere la indemana. Undeva la aproape un an de la plecare ne-am luat si niste elastice ca de conserve, dupa care ne-am intrebat cum am putut trai fara ele.

Am mai luat si un lacat, cu care ne-am facut ca ne inchidem bagajele in dulapuri in tot felul de hosteluri. Se pare ca impresia artistica a tinut, si nu a incercat nimeni sa-l desfaca cu o banala agrafa de par.

Electronice

Camera nou nouta, marime de buzunar, ne-a fost furata la nici o luna de stat in Brazilia. Ne-am luat una la fel, care a fost minunata pana am ajuns in Patagonia Argentiniana, unde e mai mult praf decat vegetatie, si mai fin ca vinul cel mai fin, asa ca s-a infiltrat inauntru fara probleme. Camera a inceput sa scartaie la fiecare miscare ce implica lentila, si sa decoreze toate pozele cu cateva puncte negre bine plasate, asa ca inainte sa ajungem in Torres del Paine, una din zonele spectaculoase din sudul extrem, ne-am luat alta camera. Identica.

Pe astea doua le mai avem inca, una din ele a fost curatata profesionist in La Paz pentru aproximativ 30% din valoare, cealalta are inca punctele negre si o tinem de backup.

Am luat un GPS logger, i-gotU. Si el a fost furat in Brazilia, odata cu camera, si am comandat un fratior identic in Buenos Aires, asa ca ne lipsesc datele pentru o parte de excursie. Inca asteptam sa ne motivam sa vedem ce facem util cu toate coordonatele astea.

O alta achizitie spectaculoasa au fost 3 flash drive-uri USB de 32G fiecare, menite sa facem backup la sistemul de operare pe doua din ele, si pe al treilea sa tranzitam diverse resurse media. Cel care continea poze si filme, a fost furat in incidentul deja mentionat mai sus, inainte sa ne punem in functie vreun sistem de backup. Celelalte se ascund printr-o punga, goale pusca.

Ne echipam pentru frig

Ianuarie, mijlocul verii, 2.5 luni de la plecare. Urmeaza sa infruntam celebra Patagonie, unde vara e ca iarna, asa ca ne luam polare, niste supra-pantaloni de fas, sosete super groase. Inca nu stiam ca hainele din fas pur nu sunt o idee buna datorita impermeabilitatii lor in ambele sensuri. Prin urmare pantalonii astia au fost purtati de 2 ori in total si inca nu stim la ce am putea sa-i folosim, dar macar cantaresc doar vreo 50-100g fiecare.

Cu toate fasurile, izmenele si polarele pe noi, la capatul lumii

In schimb sosetele de ski au fost folosite serios, facand parte din look-ul "super gringo":

End of world fashion, winter 2010

Ii vizitam pe Catalin, Daria, Andreea & friends in Bariloche. In mare stil, as putea zice (aprilie)

Super gringo!

Cu casa-n spate

Inainte sa plecam prin Patagonia, lasam toate bagajele "de oras" la gazda noastra din Bariloche, si plecam super usori doar cu toalele de munte dupa noi.

Ne documentam mai bine despre preturile din Torres del Paine, parcul national cel mai faimos din zona, si ne iese ca-i mai ieftin sa ne cumparam tot echipamentul de camping decat sa stam la cabana pe acolo (preturi de la 25€ in sus pentru un loc in pat fara saltea, paturi sau cearsafuri).

Asa ca bagam dotare full: cort, saci de dormit, izoprene, aragazut si "bomba", manusi groase, acoperitoare de ploaie pentru rucsaci. Toate au fost extrem de utile si le-am folosit extensiv in toata sederea in Patagonia, in afara de manusi, de care ne puteam lipsi fara mari probleme.

Prima noapte in cort

Cu achizitiile astea, bagajul a crescut cam cu 8Kg si cu un volum considerabil, ajungand sa dea pe-afara (la propriu) din rucsaci si sa ne faca sa ne simtim ca niste balenute. Noroc ca ne-am oprit in Mendoza 3 luni, sa refacem bugetul, si ne-am revenit.

Innoim echipamentul

Fast forward multe trekkuri si ne gasim in iulie in Santiago, in drum spre Peru, la 8 luni de la plecare. Am facut praf toti pantalonii utili prin haladuielile noastre, iar bocancii Irinei au prins o putoare incredibila.

Asa ca dupa cateva ture la toate magazinele de munte, cumparam pantaloni pentru Cristi, izmene "tehnice" pentru amandoi, si singura pereche de bocanci de vara numarul 38 pentru Irina. Plus, bete de trekking. Toate de mai sus au meritat investitia 200%, mai ales betele care ne-au ajutat foarte mult in trekkurile la inaltime mare si mai ales la coborarile de 1500m intr-o singura zi.

In toate trekkurile la inaltime am fost "ciobani" cu bete

Cum Irina ramasese fara pantaloni, am gasit, in sfarsit, unii relativ ok in Peru. Apoi s-au dovedit a avea o cusatura un pic prea groasa pe interiorul picioarelor, ceea ce-i facea extrem de incomozi. I-am descusut, peticit, dar nu am reusit sa ii repar prea bine, asa ca in La Paz am mai luat unii, ceva mai ok.

La tura prin Bolivia si Peru am lasat din nou toate hainele de oras si electronicele la gazdele couchsurfing din Arequipa, si am plecat din nou usori si fericiti, cu rucsacii la jumatate din capacitate, urmand sa-i umplem cu mancare la excursiile prin munti.

De jungla

Pentru jungla ne-am echipat cu maceta, binoclu, si palarie de explorator pentru Cristi, plus o panza de 2x2.5m pe care am folosit-o pe post de saci de dormit. In jungla in sezonul secetos nu e chiar asa cald cum ti-ai inchipui, asa ca pe langa materialul asta am dormit de multe ori cu toate hainele pe noi. L-am mai folosit si in autobuzele de noapte in care din cauza zdruncinaturilor se deschid singure geamurile si se face curent, asa ca ne-am facut mumii si a fost ok.

La apa se merge cu singura arma din dotare, in caz de intalnire cu tigrul. Lumea merge de fapt cu pusca

Primele suveniruri

Din Bolivia, la aproape un an de la plecare, am luat si primele chestii care pot fi interpretate ca suveniruri: caciuli pentru amandoi, si hanorac pentru Irina. Toate extrem de nenecesare si de dragute.

Ciobanul mioritico-bolivian cu 3 caciuli

Primele cumparaturi total nenecesare

Multe si marunte

In Brazilia ne-am apucat sa facem un desen colectiv, in care fiecare din gazdele noastre de pe couchsurfing a desenat o bucatica. Prin urmare am luat dupa noi foi, creioane colorate, rigla.

In Argentina Irina s-a apucat sa invete sa deseneze dupa o carte pe care am luat-o cu noi din Romania. Adaugam la bagaj niste plastice transparente A4, un creion de "carbune", inca o gramada de foi si cartoane.

In cele 3 saptamani state in oraselul hippie Bolson ne-am luat, ca toti oamenii, un recipient de baut mate, si oja.

Mate cu choique, cele mai tembele desene de pasari ever

In Mendoza adaugam voal pentru belly dance, bluza si machiaje.

Iesi, copile, si razi la soare

O nota speciala cu privire la ploaie - pe care cumva, ca prin minune, am reusit sa o evitam cam peste tot pe unde am fost. In urma unei ploi de vara in Sao Paulo ne-am cumparat o umbrela chinezeasca de la colt dar nu am folosit-o mai deloc pentru ca in primele 5 luni de calatorie am totalizat o zi de ploaie (cand ne-am lafait in bai termale) si cateva nopti. Si asta in Patagonia din Chile, o zona extrem de precipitoasa.

Prin urmare, s-ar putea ca pentru alti calatori sa fie mai utile plasticele pe care noi nu le-am folosit deloc si pe care le-am denigrat continuu in acest post.

Asa ca mai tinem pelerina, acoperitoarele de rucsaci, pantalonii de ploaie si geaca de plastic, cu gandul ca cine stie, norocul asta incredibil se va termina intr-o buna zi, si vom ajunge si noi ca varii turisti intalniti pe drum, pe care i-a plouat peste tot, prin aceleasi locuri in care noi am prins soare si frumos.

English Español